După aproape un sfert de secol în care terapia hormonală menopauzală a fost evitată de medici și paciente deopotrivă, noile date științifice schimbă perspectiva asupra acestui tratament. O analiză recentă semnată de Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, medic primar obstetrică-ginecologie și profesor universitar la UMF „Carol Davila”, arată că temerile din trecut trebuie reconsiderate în lumina cercetărilor actuale.
Simptomele menopauzei afectează calitatea vieții a milioane de femei la nivel global. Bufeurile de căldură și transpirațiile nocturne apar la aproximativ 75% dintre femei și pot persista ani întregi, fiind însoțite frecvent de insomnie, anxietate, oboseală, dureri articulare sau uscăciune vaginală. Terapia hormonală a reprezentat mult timp una dintre cele mai eficiente soluții pentru controlul acestor simptome.
Declinul utilizării sale a început la începutul anilor 2000, când studiile HERS și Women’s Health Initiative au raportat creșteri ale riscului cardiovascular și de cancer mamar la femeile aflate sub tratament hormonal. Reanalizarea ulterioară a datelor a relevat însă că majoritatea participantelor erau femei mai în vârstă, la distanță mare de debutul menopauzei, ceea ce a influențat semnificativ rezultatele. În noiembrie 2025, FDA a solicitat ridicarea avertismentelor stricte asociate acestei terapii, iar în februarie 2026 a aprobat oficial modificările de etichetă pentru un prim grup de produse hormonale menopauzale.
„Timp de aproape 25 de ani, terapia hormonală a fost evitată pe scară largă, în principal din cauza unor temeri legate de riscurile cardiovasculare și de cancer mamar. Astăzi, înțelegem că aceste riscuri nu sunt uniforme și depind de factori esențiali precum vârsta pacientei, momentul începerii tratamentului și tipul de terapie utilizată”, explică Prof. Dr. Gheorghe Peltecu. Datele actuale arată că riscul cardiovascular nu crește semnificativ atunci când tratamentul este inițiat în primii 10 ani de la instalarea menopauzei.
Riscul de cancer mamar rămâne subiectul cel mai dezbătut. Terapia combinată estrogen-progesteron administrată zilnic timp de cinci ani, începând de la 50 de ani, poate genera un caz de cancer mamar la aproximativ 50 de femei, față de unul la 70 în cazul administrării intermitente. Terapia bazată exclusiv pe estrogen prezintă un risc considerabil mai scăzut, estimat la un caz la 200 de femei. Totodată, progesteronul protejează mucoasa uterină, reducând riscul de cancer endometrial, iar meta-analizele asociază terapia hormonală cu o scădere a incidenței cancerului colorectal.
Tratamentul nu este potrivit pentru toate pacientele și nu se recomandă în cazul antecedentelor de cancer mamar, evenimente tromboembolice sau boli cardiovasculare severe. „Terapia hormonală nu este un tratament universal, dar pentru anumite paciente poate schimba radical calitatea vieții. Important este ca decizia să fie una informată, bazată pe date științifice actuale și pe o discuție deschisă între medic și pacientă”, concluzionează Prof. Dr. Gheorghe Peltecu.