Un studiu realizat de cercetătorii Universității din Surrey pe mai mult de 45.000 de persoane indică o legătură între consumul redus de zahăr în primii ani de viață și sănătatea mintală la maturitate. Participanții care au fost expuși mai mult timp unor restricții privind zahărul au avut un risc de anxietate cu 33% mai mic.
Cercetarea a urmărit perioada numită „primele 1.000 de zile”, calculată din momentul concepției până în jurul vârstei de doi ani și jumătate. Autorii au analizat dacă alimentația din această etapă, în care creierul se dezvoltă rapid, poate influența preferința pentru dulce, structura cerebrală și apariția unor probleme de sănătate mintală mai târziu.
Cum a fost realizat studiul
Datele medicale provin de la persoane născute în Regatul Unit între 1951 și 1956. Intervalul a inclus atât perioada în care zahărul era raționalizat după cel de-Al Doilea Război Mondial, cât și anii de după eliminarea restricțiilor.
În Regatul Unit, raționalizarea zahărului a fost menținută între 1940 și 1953, iar adulții aveau dreptul la aproximativ 40 de grame pe zi. Cercetătorii au comparat persoane care au trecut prin restricții din perioada intrauterină și până la vârste diferite cu participanți care nu au fost supuși deloc raționalizării.
- expunere la raționalizare din perioada intrauterină până la șase luni;
- expunere până la 12 luni;
- expunere până la 18 luni;
- expunere până la 24 de luni;
- expunere doar în perioada intrauterină;
- lipsa oricărei expuneri la restricțiile privind zahărul.
Rezultatele au fost publicate în revista Translational Psychiatry. Persoanele care au avut cea mai lungă expunere la raționalizare au declarat că preferă mai puțin alimentele dulci și au prezentat cel mai redus risc de anxietate la vârsta adultă.
Diferențe observate la maturitate
Pe lângă reducerea cu 33% a riscului de anxietate față de grupul neexpus, participanții care au trecut prin raționalizarea zahărului au avut tendința de a dezvolta mai târziu anxietate și depresie.
Vârsta mediană la care a apărut anxietatea a fost de aproximativ 62 de ani în grupul cu cea mai îndelungată expunere la restricții. În rândul persoanelor care nu au fost afectate de raționalizare, debutul median a fost consemnat la aproximativ 55 de ani.
După încheierea raționalizării, consumul de zahăr a crescut rapid. Chiar și așa, efectele asociate alimentației din copilăria timpurie au persistat pe termen lung, deși participanții au avut ulterior un acces mai mare la zahăr.
„Cunoașterea întregului impact pe care zahărul îl poate avea asupra sănătății noastre fizice și mintale, de-a lungul vieții, ar putea contribui la elaborarea politicilor de sănătate publică și la schimbarea obiceiurilor noastre alimentare”, a declarat Hana Navratilova, autoarea principală a studiului.
Nophar Geifman, profesor la Universitatea din Surrey și autor principal al cercetării, a subliniat că perioada de început a vieții poate rămâne relevantă pentru sănătatea mintală chiar și după modificarea alimentației: „În pofida creșterii consumului de zahăr în rândul participanților după încheierea raționalizării, mediul nutrițional din primii ani de viață pare să aibă o relevanță de lungă durată pentru sănătatea mintală”.
Autorii au amintit cercetări anterioare potrivit cărora dietele bogate în zahăr pot reduce densitatea și disponibilitatea neuronilor serotoninergici, implicați în reglarea dispoziției. Prin urmare, limitarea zahărului în primii ani ar putea ajuta la protejarea acestor circuite neuronale, care se formează în perioada esențială pentru dezvoltarea creierului.