Un copil care obținea rezultate bune la școală în Marea Britanie, Germania sau Italia poate avea dificultăți după revenirea în sistemul de învățământ românesc. Diferențele de programă, ritm, evaluare și vocabular academic pot transforma tranziția într-o perioadă complicată, chiar dacă elevul are cunoștințe solide.
Problema nu este întotdeauna lipsa de pregătire, ci faptul că elevul a învățat după alte metode și a parcurs conținuturi diferite. Un tânăr care a studiat aproape zece ani în România, apoi a urmat clasele a IX-a, a X-a și a XI-a în Germania, spune că materia de aici este mult mai concentrată.
În Germania, susține el, lecțiile și evaluările erau construite progresiv. La unul dintre examene, elevii puteau alege între interpretarea unui text, redactarea unei compuneri proprii sau formularea unei argumentări pe baza mai multor surse.
Și alți participanți la discuțiile online consideră că programa românească este mai densă și mai avansată decât în unele țări occidentale, fără ca volumul suplimentar de informații să fie neapărat un avantaj pentru copii.
Limba română poate deveni obstacol
Faptul că un elev vorbește românește acasă nu înseamnă că stăpânește și limba folosită în manuale sau la ore. Copiii crescuți în străinătate pot cunoaște limba la nivel conversațional, dar le pot lipsi termenii tehnici, regulile gramaticale și vocabularul academic necesar pentru fiecare materie.
Aurora Oprea, consilier vocațional, explică faptul că unii dintre acești elevi nu au citit în limba română cărți sau opere ale autorilor incluși în programa școlară. Din acest motiv, chiar și o lecție la o materie cunoscută poate deveni dificilă atunci când este predată într-un limbaj pe care copilul nu îl înțelege suficient de bine.
În discuțiile despre revenirea din Italia au fost menționate cazuri de elevi cu probleme importante de gramatică și ortografie, dar și cu lacune la matematică. O altă experiență descrie o elevă care vorbea foarte greu românește și care a fost mutată ulterior la o școală profesională, după ce nu a reușit să țină pasul cu cerințele clasei.
Adaptarea la nivelul nativ al limbii române poate dura câțiva ani, mai ales pentru copiii care au crescut și au fost școlarizați în altă țară. În primele luni, dificultățile de exprimare se pot reflecta direct în rezultate, indiferent de capacitatea reală de învățare a elevului.
Revenirea schimbă și viața socială
Transferul nu presupune doar recuperarea unor lecții. Copilul ajunge într-un colectiv nou, își lasă în urmă prietenii și trebuie să se adapteze unor reguli școlare și unor forme de comunicare diferite.
Potrivit consilierului vocațional Aurora Oprea, șocul cultural și emoțional poate fi una dintre cele mai mari provocări. Totuși, această schimbare îl poate ajuta pe copil să își dezvolte abilitățile de comunicare și integrare, în timp ce se obișnuiește cu un sistem mai teoretic, mai dens și adesea mai rigid.
O dificultate suplimentară este lipsa unei perioade de tranziție bine definite. Un liceu poate primi elevi reveniți din străinătate ca audienți, până la finalizarea procedurilor administrative, însă această soluție ridică probleme practice: profesorii nu le pot acorda întotdeauna note, iar elevii riscă să rămână temporar în afara colectivului.
În funcție de actele școlare și de materiile studiate anterior, copilul poate avea de recuperat anumite conținuturi. Dacă diferențele dintre programe sunt mari, pot fi necesare evaluări sau examene de diferență.
Notele mici din primele luni nu arată automat nivelul real al elevului. Ele pot reflecta distanța dintre cele două programe, dificultatea de a înțelege vocabularul școlar și perioada de acomodare, motiv pentru care părinții sunt sfătuiți să nu pună presiune pentru calificative maxime.
Cum poate fi pregătită tranziția
Părinții pot discuta din timp cu copilul despre revenirea în România și despre schimbările care urmează. Citirea unor cărți în limba română și familiarizarea cu manualele folosite la viitoarea școală pot reduce diferențele de vocabular și de materie.
Înainte de înscrierea într-o clasă nouă, poate fi utilă și o perioadă de acomodare. Activitățile de la Palatele Copiilor, cluburile sportive, cursurile de artă sau alte activități potrivite vârstei îi pot oferi elevului ocazia de a-și face prieteni înainte de a intra în noul colectiv.
Probleme similare pot apărea și în cazul unui transfer între școli din aceeași țară, dar care urmează programe diferite. De exemplu, un elev care trece de la un liceu cu sistem italian la unul bazat pe programa românească poate descoperi că este în urmă la unele materii și înaintea colegilor la altele.
În asemenea situații, rezultatele de la început reflectă mai ales diferențele dintre programe și metodele de predare. Ele nu pot fi considerate, fără o perioadă suficientă de adaptare, o măsură exactă a potențialului copilului.