Arhivarea informațiilor ar putea trece de la hard diskuri și benzi magnetice la plăci de sticlă capabile să reziste mii de ani. Cercetători din Marea Britanie și Statele Unite testează tehnologii care pot păstra date fără alimentare permanentă și cu protecție ridicată împotriva factorilor externi.
Nevoia unei astfel de soluții vine din durata limitată de funcționare a mediilor actuale. Un hard disk rezistă, în medie, aproximativ cinci ani, iar o bandă magnetică poate păstra datele cel mult un deceniu. După aceea, informațiile trebuie copiate pe suporturi noi, operațiune care presupune timp, energie și costuri importante.
Genomul uman, înscris în sticlă
La Centrul de Cercetare Optoelectronică al Universității din Southampton, o echipă a folosit lasere ultrarapide pentru a înregistra întregul genom uman pe un cristal de sticlă de dimensiunea unei monede. Aceeași metodă ar putea fi utilizată pentru conservarea materialului genetic al speciilor aflate în pericol de dispariție.
Suporturile sunt numite „5D” deoarece informația este codificată prin poziția tridimensională a structurilor și prin două proprietăți optice suplimentare. Cristalele pot ajunge la o capacitate de 360 de terabytes și sunt realizate din cuarț cu o puritate de peste 99% în dioxid de siliciu.
Materialul poate suporta contactul direct cu focul, temperaturi de până la 1.000 de grade Celsius, umiditate extremă și impactul unei greutăți de aproximativ 500 de kilograme. De asemenea, nu este afectat de impulsuri electromagnetice, ceea ce îl face potrivit pentru păstrarea unor arhive în situații de dezastru.
După înscriere, datele nu mai au nevoie de energie pentru a fi menținute. Dr. Peter Kazansky, specialist în optoelectronică la Universitatea din Southampton, a declarat că suportul ar putea rezista, teoretic, miliarde de ani.
O variantă mai ieftină pentru arhive
Cuarțul are însă dezavantaje importante: este scump, dificil de prelucrat, iar echipamentele laser necesare pentru scriere și citire au costuri ridicate. Din acest motiv, cercetătorii caută materiale care să păstreze avantajele sticlei, dar să permită producția la scară mai mare.
Project Silica, inițiativa Microsoft, a prezentat într-un studiu publicat în revista Nature o alternativă bazată pe sticlă borosilicată. Aproape 2 terabytes de date pot fi înregistrați pe acest material folosit în mod obișnuit la eprubete de laborator și vase de bucătărie rezistente la temperaturi ridicate.
Sticla borosilicată costă de aproximativ zece ori mai puțin decât cuarțul și este mai ușor de fabricat. Durata estimată de conservare ajunge la 10.000 de ani, interval considerat suficient pentru arhive istorice, guvernamentale, biblioteci și muzee.
Protecție pentru datele strategice
Un avantaj suplimentar este că informațiile stocate pe sticlă nu pot fi furate sau alterate prin metodele obișnuite de hacking. Pentru a fi accesate, suporturile trebuie citite cu echipamente specializate, iar datele nu sunt expuse permanent unei rețele.
Tehnologia este luată în calcul pentru arhive naționale și baze de date care trebuie păstrate chiar și în cazul unor dezastre sau al unor schimbări politice. Centrul German de Calcul Climatic păstrează deja copii ale simulărilor climatice importante realizate de cercetători din Statele Unite, pe fondul temerilor că accesul la unele baze de date publice ar putea fi limitat din motive politice.
De ce nu înlocuiește centrele de date
Stocarea pe sticlă nu este concepută, cel puțin deocamdată, pentru informațiile care se modifică permanent. Companiile IT actualizează, mută și șterg constant volume mari de date, operațiuni pentru care acest tip de memorie nu este practic.
Rolul său ar fi mai degrabă acela de arhivă permanentă și copie de siguranță pentru informații esențiale. În această zonă, cristalele de sticlă ar putea deveni o soluție de referință pentru păstrarea pe termen foarte lung a genomului, a documentelor și a cunoașterii umane.